Cu siguranta nu stiati ca…

Probabil descoperite de cercetatorii britanici…totusi sunt foarte amuzante

- Singurul aliment ce nu se deterioriaza este mierea.

– In parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt doar 400 de locuri. Cine intarzie trebuie sa stea in picioare…

– Un melc poate dormi trei ani.

– Greutatea tuturor furnicilor de pe Terra este mai mare decat greutatea tuturor oamenilor.

– Crocodilul nou-nascut este de trei ori mai mare decat oul din care a iesit.

- Ursii polari sunt stangaci.

- Creierul barbatilor este organizat fie pentru a vorbi, fie pentru a asculta. Nu le pot face pe amandoua in acelasi timp. Asta inseamna ca daca un barbat vorbeste, el a surzit, nu mai poate auzi nimic. Cand vorbeste, o femeie poate auzi in acelasi timp. Deci, atunci cand o femeie vorbeste cu un barbat, trebuie sa-l lase sa termine ce are de spus, altfel el nu poate auzi nimic.

- Deschide un document nou in Word si scrie
=rand(200,90) , apoi apasa enter

Microsoft e gata sa “plateasca milioane” pentru cel care poate oferi explicatia.
Incearca!!!! !!!!!!!!! !

- Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.

- Inima unei balene albastre este la fel de mare cat o masina.

- In Marea Britanie, din 99 de oameni accidentati moare 1, in Germania, din 60 de oameni accidentati moare 1, iar in Romania, din 3 oameni accidentati moare 1.

- Sunt mai multe gaini decat oameni in lume.

- CocaCola poate fi folosita si pentru a curata parbrizul masinii tale cand se murdareste la drum lung si ai ramas fara lichid de spalare.

- Pentru a desprinde orice fel de hartii, guma sau silicon, lipite pe orice suprafata de sticla, umezeste zona respectiva cu CocaCola.

- Apelul de urgenta este 112 peste tot in lume. Acest numar poate fi apelat si daca ai tastele blocate. Incearca!

- In medie, persoanele stangace mor mai repede cu 9 ani decat cele dreptace.

- O persoana normala este cu circa 6mm mai lunga noaptea. Corpul uman se lungeste in timpul noptii.

- Zilnic, avem in jur de 70 000 de ganduri.

- Un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume.

- Cat de destept este piciorul tau drept? Incearca asta ! Este de la un chirurg ortoped. Iti va pune mintea in incurcatura si vei continua sa incerci din nou si din nou, pentru a vedea daca esti mai destept decat piciorul tau, dar nu vei reusi…

1.. In timp ce stai la birou in fata calculatorului, ridica piciorul drept de pe podea si fa cu el cercuri in sensul acelor de ceasornic.
2. Acum, in timp ce faci asta, deseneaza cifra “6″ in aer cu mana dreapta. Piciorul isi va schimba sensul de rotatie..

Inainte de sfarsitul zilei vei incerca din nou, daca nu ai facut-o deja. Trimite asta prietenilor, sa fie si ei frustrati

- Nu se poate stranuta cu ochii deschisi.

- Un stranut iese din gura cu o viteza de peste 965 km/h.

- Propozitia: “The quick brown fox jumps over the lazy dog” foloseste fiecare litera a alfabetului.

- Cuvantul cimitir vine din grecescul koimetirion, care inseamna “dormitor”.

Cand inselatul devine inselat…

Am de ceva vreme o dilema: ce intelegem noi femeile prin a fi inselat si ce inteleg barbatii.
Credeam pana de curand ca am o viziune destul de larga asupra ceea ce inseamna o relatie: adica o relatie incepe sa se numeasca o relatie dupa un anume timp, nu imediat, nu astept copii si 3 inele cu diamante dupa prima noapte, nu cer exclusivitate atunci cand nici macar numele intreg nu i-l stiu…cu alte cuvinte ma gandeam ca nu sunt absurda.
Intrebata insa recent cand cred ca sunt inselata, am realizat ca…viziunea mea conform cu:”exista a face sex, dar a face si dragoste” si”barbatii sunt croiti genetic pentru a zbura din floare in floare and that’s about it”…paleste simtitor in fata aceleiasi probleme feminine: daca te duci cu alta inseamna ca nu ai ce cauta cu mine.
Mda….este vorba de acel lucru pe care femeile il fac la rang de absolut: legam sentimente de lucruri in care acestea nu ar trebui sa existe: prin urmare, daca el se duce cu alta, inseamna ca o iubeste, o pretuieste, nu ma respecta, etc.
Am realizat atunci, pentru prima oara, ca parerea mea neabsurda despre ce inseamna o relatie are o limita mare: sunt de parere ca barbatii vor flirta pana in ziua de apoi, cu mine, sau fara mine langa ei. Sunt de parere ca barbatii se vor uita dupa fuste, cu mine sau fara mine langa ei. Sunt de parere ca barbatii isi vor incerca puterile cu orice femeie intalnita in cale, doar asa…sa vada ca pot. Si sunt ok cu astea. Cu toate astea. INSA: in momentul in care te-ai decis ca vei petrece o noapte in alta parte…cu altcineva….oricat de sex fara sentimente este….acolo e punct.
Nu neg, toata lumea greseste…Dar pana acolo. Acolo va fi punct.

Cand depui armele…

Nu pot accepta ca exista un moment in viata in care lasi armele jos si acolo le lasi. Cred ca trebuie sa ai in permanenta taria sa te ridici de unde ai fost lovit cu picioarele in burta si sa mergi mai departe.
Viata e o mare lupta. Anul asta de criza demonstreaza asta. Iar relational…nu mai vorbim.
Cred ca cea mai mare gresala pe care o poti face e sa zici:”viata e de rahat. Nu pot sa fiu fericit”.

Nu exista!
Nu poti sa fii fericit pentru ca nu vrei. Pentru ca e atat de facil sa crezi ca soarta ti-a fost decisa si tu ai priimt o caruta de nefericire. Pentru ca ai obosit sa lupti. Cu toti suntem obositi…mai obositi ca in zilele de azi…nu stiu daca au mai fost perioade…Dar asta nu iti justifica tie un comportament las. Nu se poate ca viata sa fie de rahat de la un cap la celalalalt, decat daca lupti tu pentru rahatul ala.
Primesti in viata lucrurile pentru care ai luptat. Cele negative care iti vin suplimentar vin pentru intarire de caracter, pentru ca tu sa o iei de la capat mai puternic, sa lupti mai cu abitir. Nu exista sa nu poti face nimic. Nu vrei, e comod, e usor asa, e cu totul altceva….Dar asta nu se numeste viata…Si e pacat….Pentru tine ca om, pentru cei care tin la tine, pentru potentialul tau.
Avem o viata scurta cat un bold. Daca ti-o petreci plangandu-ti de mila….unde e viata ta, de fapt? Nu se ridica statui pentru mila ta, nu se fac proiecte pentru mila ta, nu accepta nimeni un om din mila.

Una dintre cele mai mari frici ale mele este sa nu ajung sarac lipit, sa trebuiasca sa cersesc….ca nu iti da nimeni nimic. Asa e si cu viata traita in saracie sufleteasca: nu iti da nimeni nimic.
Macar cei saraci lipiti pamantului au sansa sa se angajeze in vreo croitorie, cizmarie, etc. Dar cei saraciti sufleteste? cine le peticeste lor sufletul, cand nici macar ei nu vor asta?
Pacat.
Mare pacat.

Goals define means or means define goals?

Lately I’ve been put up to face different ways of setting up objectives, goals, strategies and tactics. About how important it is to have SMART or SMARTER objective, about how important it is to have a final goal for your life, about how important it is to know who you really are when defining those goals.
True. What I’ve observed though is that people often tend to define their goals by the means they have…which is a misleading process of establishing goals. That way, at the end of the road all you get are adjustments made along the way, adjustments made to get the impression that we are truly working on obtaining our goal, but “the environment” never lets us.
I think it’s a mistake. I believe that there is destiny (seen as a group of factors, causes and effects that affect us and the rest of us) and that there are our decisions, made to affect primarily us and to decide a course of action primarily for us. And from that point of view, establishing the goal is only our decision. After that, there are objectives on short and long term, strategies and tactics which can all be comprised as means. And these are, in a certain manner, influenced by the environment, but as long as the goal is still out there, in front of us, creative people can overcome barriers and find some other means of going to the arrival point.
On the other hand, going along the way, hoping to achieve a goal of whatever importance it might have, will only let the rest of the people and happenings decide our goal. It’s true that sometimes we have to take setbacks and watch our actions somehow undermined, but as long as we know where we are heading, a setback might be looked as a refreshment. On the opposite corner there is going from setback to setback, at the comfortable shadow of: “i knew that I had no means to obtain my goal, so I didn’t bother setting it and detailing it.”
It kills me to see good people waisting themselves under the impression that they had no luck in this life. Perhaps a part of the luck comes from our “fairy godmothers”…but a lot of the luck is made by ourselves. And the vicious circle starts always with you…NOt the others…
As i said before…we can not control what the others, or the circumstances might be or do…But we can control how we act and think. And there’s your luck…

Cand esti provocat…

E inutil sa incep acest post spunand cat e de criza, cat suntem de afectati, cum financiar stam atat de prost incat nu e ceva imaginabil…Acest post as vrea sa il indrept spre relatiile umane deteriorate din cauza crizei…
Am avut surpriza (neplacuta) sa simt pe propria mea piele cum nu numai resursele financiare sunt provocate in aceasta perioada ci (mai ales) cele umane. Cum aceasta criza prilejuieste ca oamenii pe care ii stii sa devina oameni pe care nu ii mai cunosti. Cum aceasta criza aduce fata in fata idei si convingeri pe care le credeai identice si le demonteaza, pana la paralelism.
Ce facem in aceasta criza? Pai…in primul rand ne concentram pe noi insine (normal, daca stai si te gnadesti, ai nevoie de toate resursele ca sa poti merge mai departe…si atunci te conservi pe tine). In al doilea rand ne concentram pe ceea ce avem in viata la ora actuala. Este evident, mai ales in aceste zile ca, practic, la o pocnitura din degete se poate modifica radical o situatie muncita o viata intreaga. In al treilea rand luam la cercetat misiunea in viata, scopurile noastre de pana acum, ce am reusit si ce nu…Si in al patrulea rand incercam sa supravietuim.
Problema este ca toti facem asta. Si uitam sa mai privim in jur. Luam de bune relatiile existente pana atunci, trecand cu vederea ca acestea sunt cele mai provocate situatii. Credem ca daca totul a mers ca pe roate pana atunci, evident va merge la fel si de acum incolo. Banii se pot reface…Situatia financiara isi va reveni…O relatie fracturata insa niciodata…
Cred ca ce e cel mai important in aceste momente e sa ai grija de cei din jurul tau. Sa nu ii pierzi…E foarte usor sa te concentrezi pe tine ca sa nu pierzi si ultimele resurse de care mai ai parte…insa in acelasi timp, cand toti fac asta…ceea ce e intre tine si ceilalti se duce usor usor de rapa…
Cred ca fiecare dintre noi a stat si si-a reanalizat situatia acum…si si-a regandit viitorul…daca bani nu ai sa faci altceva, macar sa te redefinesti, nu? Problema e ca fiecare isi redefineste viitorul in contextul in care spera ca relatiile vor fi aceleasi…cu oameni care si ei isi redefinesc existenta. Fiecare isi redefineste viitorul cand toti prietenii fac acelasi lucru. Prioritatile sunt altfel vazute acum si nu cred ca poti avea pretentia ca dupa acest proces sa mai fim la fel.
Cred ca intr-adevar prieteniile adevarate sunt cele care vor rezista dupa acest proces. Dar mai cred ca o prietenie adevarata va putea rezista doar daca nu se vor face presupuneri ca ea va merge inainte…Daca la o relatie de cuplu muncesti toata viata, de ce sa presupui ca intr-o relatie de prietenie lucrurile stau altfel?
Sincer…avem nevoie de oamenii din jurul nostru…sa stim ca putem conta pe ei…dar atata timp cat suntem suficient de egoisti in aceste momente (e normal, nu acuz egosimul in aceasta situatie specifica…) ar trebui ori sa lasam egoismul in relatiile cu cei din jur, ori sa judecam relatiile din perspectiva unei mici umbre…Lucrurile nu vor mai fi insa la fel…si nu putem sa facem eroarea sa oferim acelasi numitor comun…Criza schimba…totul! Inclusiv (sau mai ales) pe noi.

Inundatii si altele ca ele…

Ieri m-am inundat. A 4-a oara in acest an. Unii ar zice ca sunt ghinionista. Eu zic ca apartamentul e la pamant…la propiru(stau la etajul 1) si la figurat.
Intamplarea de aseara nu a fost tocmai spectaculoasa: eu am ajuns pe la ora 12 noaptea, moment in care am observat cu stupoare ca tasnea apa (ca la fantanile acelea de pe strazile dn Viena, cu apa superfina) in toata baia. Sursa parea ca vine din perete. Si asa era. Teava mea de apa rece, reparata acum 2 luni, la ultima inundatie, era deja plesnita. Pentru ca instalatorul este unul competent.
Baiul nu e ca inotam in baie, (si nu in cada). Baiul a fost ca rufele pusa pentru a fi spalate erau albe si rosii. Si mai erau si langa teava tasnitoare. Cred ca nu are sens sa mentionez de ce subliniez aceste 2 culori: albe si rosii.
Oricum nota 10 o detine o saptamana de pomina prin aprilie. Atunci saptamana mea a inceput joi, cu televizorul care a izbucnit in flacari, a continuat sambata, cu o inundatie cu apa cu namol, la bucatarie, produsa prin explozia tevii de colectare de la bucatarie (pe tot tronsonul de altfel)…de am spalat timp de 5 ore namol din toate dulapurile, farfuriile, rosturi dintre gresii cu periuta de dinti…si s-a terminat glorios duminica cand era sa sarim in aer datorita unei scurgeri de gaz.
Dupa cum spuneam, acum 2 luni, teava care a plesnit acum, a fost reparata in urma altei inundatii….Iar daca ma mai scotocesc de intamplari, pot declara cu mana pe inima ca exista o inundatie in casa mea undeva la 2 luni.
Daca ar fi sa ma incred in steaua mea norocoasa, inseamna ca pe urmatoarele 2 luni pot sta linistita:)

Aripioare si fluturasi…

Aceasta nu este o vorba care sa imi apartina, dar este ceea ce simt, asa ca am preferat sa o imprumut doar pentru acest post.
M-am intors din concediu. Si am intrat direct in treburi, intalniri, distractii din acest gen. Si apoi a venit primul weekend…in care am realizat ca jobul meu ideal ar putea fi, cu siguranta, “client in concediu”. Suparare mare in weekend, depresie post-concediu si intrebari:”la naiba, ce ar putea sa se intample sa ma scoata din aceasta stare?”
Si apoi…s-a intamplat. A fost un training. Unul dintre acele traininguri in urma caruia tu, ca trainer, nu poti decat sa zambesti ca prostul multe zile dupa… Unul dintre acele traininguri in care simti, vezi, auzi, gusti entuziasmul participantilor. Un training la care participantii, a doua zi de dimineata, cand nici iarba nu creste, iti zic:”asta e cel mai tare exercitiu, l-ai ales minunat!”. Unul dintre acele traininguri in care stii ca tot ce zici, zici bine, fara fuga de idei, in care participantii rad, sunt creativi, te ajuta…. Unul dintre acele traininguri predictibile pentru foile de feedback, in care vezi o legatura clara intre cum a decurs trainingul si cum s-au declarat ei in formularele de feedback. Si da, asa e, feedback-ul este atat de subiectiv si poate fi atat de usor modificat in ce directie vrei tu……asa ca bucuria ta ca trainer este infinit mai mare cand vezi in ce directie se duc calificativele pe parcursul zilei.
A fost unul dintre acele traininguri in urma caruia intelegi ca asta vei face mult timp de acum incolo. Motivatia de a fi trainer vine din aceste traininguri…A fost unul dintre acele traininguri care mi-a demonstrat ca fac asta numai din pasiune! Inca!.
Trainingul este hobby-ul meu! Ridicat la rang de viata.

To do or not to do…

Recent am participat la un focus grup in companie la noi. Ca si ice-breaker am fost invitati sa ne prezentam in cate linii pretrasate de ei plus un motto dupa care ne calauzim in viata.
Am realizat atunci ca motto-ul meu chiar este:”Sa regreti ceea ce ai facut nu ceea ce n-ai facut”. Ochii tuturor s-au marit exponential, pentru ca gramatical nu prea face sens. In viata insa a facut de nenumarate ori si cred cu tarie ca invatarea experientiala (adica dat cu capul si cugetat ulterior) este de foarte multe ori metoda cea mai propice de invatare…si de acumulare de experienta in urma careia te rogi ca urmatoarea data sa nu mai faci la fel…
Iar aici nu ma refer numai la situatii de business, unde de foarte multe ori incercam si vedem ce iese ulterior. Ci mai ales in situatii de viata, personale, unde de obicei suntem setati sa ne ascundem dupa deget si/sau sa nu facem lucruri de teama de a nu fi judecati.
Ok. Imaginea noastra publica este un motor motivational foarte puternic. Asta e clar. Asta inseamna ca preferam a nu face anumite actiuni de teama oprobiului public. A nu se intelege crime/contraventii/infractiuni, ci lucruri mai “light”, pe care chiar dorim sa le facem si la care ne infranam.
Pe de alta parte publicul nu sta noaptea cu noi sa ne tina de cald….sa ne tina de mana cand ne e rau…nu suntem pe statul de plata al publicului, nu primim de mancare….cu alte cuvinte, in afara de imaginea care se formeaza in public la care tot noi muncim, nu primim nici un beneficiu material/spiritual. Si atunci….de unde aceasta infranare? Si mai ales, daca exista oameni care fac lucruri…de unde aceasta eticheta aruncata cu usurinta asupra lor?
Fiecare dintre noi are dreptul la opinia proprie (asta e unul dintre principiile asertivitatii). Si mai ales, are dreptul de a si-o exprima (tot asertivitate). Si…in plus….sa si-o exprime fara a fi judecat, ci luat numai in context (iar asertivitate). Pai daca au fost altii mai destepti care au si denumit aceasta actiune cu termen stiintific….de ce totusi suntem inca involuati social si preferam sa judecam pe altii inainte de a analiza din perspectiva lor.
Tot asa, suntem setati genetic sa credem ce e mai prost din ce ne zic ceilalti. Cu alte cuvinte, suntem programati sa gandim negativ si facem eforturi considerabile pentru a fi optimisti (nu sariti, e teorie studiata si validata stiintific). Si iata cum incep sa se combine factorii:
1. imaginea pe care ceilalti o au despre noi ca motivator + 2. teama de a nu fi judecati care provine si din aceasta orientare spre negativ = frana atunci cand vrem sa facem ceva ce nu intra in canoanele publice.
Logic…zice-se…si matematic.
Eu:
1. 1. imaginea pe care ceilalti o au despre mine (ca motivator…si inca ce motivator) + 2. dorinta de a trai fiecare zi ca si ultima zi = prefer sa fac lucruri decat sa nu le fac…dar mai este egal si cu razvratire continua impotriva unor pareri emise sub titlu de eminenta….si mai este egal si cu acest post….
Concluzie: am mai zis si mai demult: nu traim viata nimanui altcuiva, decat pe a noastra. Pai daca si pe a noastra o traim sub teama de a nu spune lucruri pentru a nu primi etichete…se numeste trait? Intre noi fie vorba, oricum primesti etichete si daca nu faci si daca faci…Pai nu e ai bine sa faci?

Calexico

The News about William…love it

Bariere in comunicare: relatia (2)

Suntem toti la o varsta la care e normal sa avem deja niste experiente. Mai mult sau mai placute, dar experiente, ceea ce inseamna ca ai avut ceva de invatat din ele (sau cel putin asa spune teoria, ca pana la practica mai e cale lunga).
Ca sa o transpunem in plan de poveste, Rachela si Gigel incep o noua relatie. Nu se cunosc anterior, sa zici ca au ceva experienta in a-i comunica celuilalt, totul incepe de la 0. Dupa cum spuneam in preambul, fiecare vine cu un arsenal de bagaje din care au extras tot felul de invataminte. Unele mai putin aplicabile decat celelalte.
Desi cazul pe care urmeaza sa-l prezint nu e prea des intalnit, totusi am avut surpriza sa il vad si in plan real, asa ca Rachela si Gigel imi servesc si de pseudonime.
Deci, reiau: Gigel are experienta carca in spate cum ca femeile sunt isterice, vor imediat o relatie, o noapte de sex inseamna casatorie pe viata, etc…Rachela vine cu o experienta care o face sa inteleaga diferenta intre sex si dragoste, ce inseamna o relatie si ce nu e asta si mai ales sa nu pretinda 15 copii dupa doua intalniri succesive.
Totul decurge ca in povesti cu happy end, amandoua persoane fiind foarte comunicative si deschise….premise pentru un succes rasunator.
Pana in ziua x(nu foarte departe de momentul primei lor intalniri), cand toate relatia face poc si in mai putin de o clipire de ochi, se duce pe apa sambetei.
Analiza (sau studiu de caz): DE CE?
Raspuns (si nu raspunsuri din alea, ca nu a fost sa fie…trecem de planul ezoteric). Pentru ca nici unul nu si-a comunicat ce asteapta de la celalalt. Adicatelea…Gigel, baiat fript care sufla in iaurt, considera ca Rachela este in rand cu celelalte si dupa cateva intalniri ii va cere evident urmasi. Cum noi oamenii ne obisnuim cu absolut orice situatie (inclusiv spanzurati, dupa cum spune o cunostiinta) va considera ca e firesc ca Rachela sa vrea urmasi de la momentul 0 al relatiei. Si prin urmare, se poarta ca atare, inclusiv emite propozitii care incep: cand noi doi o sa fim bunici.
Rachela, pe de alta parte, fata patita, intelege ca Gigel e un baiat ok, matur (zice ea), care pune pret pe ce inseamna o relatie, dar avand in vedere experientele trecute, nu emite pretentii de genul:”vreau inel cu Diamant river”, pentru ca are nevoie de timp sa il cunoasca, sa vada daca se merita, etc-uri din acestea.
Finalul? In 2 luni Gigel ii explica Rachelei ca el vrea o relatie cu tot tacamul dar ca nu o poate livra acum din considerente fizico-psihico-sociale(reale considerentele, dar exagerate ca proportii), Rachela e siderata intrucat in 3 luni nu ai timp nici macar sa afli numele celuilalt, daramite casatorie si ii eplica in final asta lui Gigel, Gigel o asculta activ si intelege 0 din communicare, el fiind setat pe filmul lui, Rachela se enerveaza ca Gigel bate campii, Gigel se enerveaza ca Rachela nu bate campii cu el, si gata.
Acum concluzii:
Cum spuneam la inceput, suntem la o varsta in care venim cu un bagaj de experiente. E normal ca fiecare dintre noi sa aiba filmul propriu si sa se poarte ca atare. Trecand peste teoria ascultarii active, subliniez mai degraba importanta comunicarii asteptarilor tale intr-o relatie decat in orice alta situatie de viata. Adicatelea, ce spuneam in postul anterior: asta sunt, asa comunic, asta ma astept. Situatia descrisa mai sus este rara dar atesta exact acest lucru: cum experientele in viata sunt mai multe din categoria “ea vrea relatie, el nu”, fiecare s-a purtat ca atare, a facut presupunerile personale si si-a derulat propriul film in cap, fara a lua aminte ca celalalt poate nu intra in categoria de mai sus.
Si iaca cum premisele excelente duc in final la un mare 0. Oricata experienta de viata ai avea, a porni de la presupunerea ca sti despre ce e vorba intr-o situatie noua de viata poate duce la un mare esec. Nimeni nu e perfect si totusi ne purtam unii cu altii ca si cum am sti din start despre ce e vorba, emitem presupuneri, facem judecati si comunicam 0. In aceste conditii posibilitatea de a mai bifa esecuri rasunatoare este foarte mare.
Ca sa extrag concluziile?
1. Comunica in relatie asteptarile tale. Apreciem oamenii care stiu ca in acel moment al vietii lor prefera un anume modus operandi.
2. Asculta asteptarile celuilalt. Te va scuti de intrebari inutile ulterior din familia:”parca suntem din alta lume”.
3. NU presupune. Te va feri ulterior de propozitii din categoria:”lasa ca stiu eu, ca ei sunt asa si noi nu si nu ne intelegem.” Suntem entitati diferite (asa cum ziceam mai demult) nu opuse. Si asta asigura partea de fun dintr-o relatie, atata timp cat nu te blochezi in:”nu ma intelegi”. Daca nu iti exprimi tu punctul de vedere, nu ai cum sa fii inteles. Punct.